Europa din inimile noastre (II)

       Uniunea Europeana, o viziune suprema sau o lupta pentru supremaţie?

 S-au gândit iniţiatorii şi continuatorii conceptului unional al Europei la crearea unui stat al statelor Europene, la crearea unui pol al puterii mondiale,  la un garant al păcii mondiale, la o uniune in interesul popoarelor  sau poate la toate acestea la un loc?

Pas cu pas, an de an, Europa şi-a clădit viitorul bazându-se pe slăbiciunile şi puterile statelor membre şi pe un sprijin vizibil al SUA. S-a discutat şi se discuta încă, dacă Uniunea Europeana este o varianta moderna, o copie sau o replica  a modelului SUA. Probabil ca putem analiza şi dezbate zile in şir această ipoteza şi vom găsi argumente pro şi contra pentru fiecare element comparativ intre cele doua uniuni. Cert este faptul ca SUA s-a implicat in dezvoltarea economica a ţarilor europene, în asigurarea securităţii continentului european şi nu s-a opus niciodată  proiectului de construcţie a Uniunii Europene. Să adăugam şi faptul ca la rădăcinile SUA se afla în majoritate emigranţi Europeni şi atunci putem concluziona că SUA şi-a dorit un partener in statele Europene.   

 Înfiinţarea pieţei comune, a monedei unice, a legislaţiei şi a instituţiilor Europene ne arată faptul că Europa este orientată către cetăţenii ei, iar acţiunile politicii externe europene ne arata o construcţie Europeana a tolerantei si a păcii. In aceste conditii constat ca Europa importa foarte mult din organizarea si din politica externa a SUA, se bazeaza si se consulta cu SUA in anumite situatii dar nu cred ca vom reusi vreodata sa copiem modelul SUA.

Cred ca proiectul Uniunii Europene este unul unic atat prin conceptie cat si prin realizare. Diferenta o facem noi, locuitorii vechiului continent.  Va reusi acest proiect sau nu, acest lucru depinde doar de noi. Daca ne vom hazarda intr-o lupta pentru suprematia mondiala vom esua din nou pe portativul istoriei, dar daca ne vom angrena intr-o competitie sociala, economica si politica, la nivel mondial, vom reusi cu siguranta sa fim parte din Oda Bucuriei.

Europa din inimile noastre

        Bun gasit dragi blogeri,

        Ma bucur sa ma aflu de astazi printre voi, intr-o lume aparte, o lume a comunicarii, a socializarii dar mai ales a dezbaterilor directe, fara prejudecati.

       Subiectul primelor mele articole  este legat de suflet si de minte, de patimi si orgolii, de idei si idealism, simboluri si simbolism, politica si politicieni si nu in ultimul rand de vise si realitati.

       `Europa din inimile noastre`,  la un an de la aderare, se doreste a fi o dezbatere despre Romania, despre Europa,  despre existenta noastra de zi cu zi oriunde ne-am afla, Europa din sufletul romanilor.

       Ma intreb ce au simtit bunicii sau strabunicii nostri dupa Marea Unire, ce sperante si-au pus intr-o tara mai mare? Acelasi lucru va intreb si pe voi, ce sperante v-ati pus dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana? Un lucru este cert, am sperat si speram intr-o viata mai buna, mai sigura.  Am reusit oare sa simtim ceva din aceste sperante simple si oneste?  Daca ar fi sa analizam ultimul eurobarometru observam ca suntem  mai putin optimisti decat in 2007, dar inca in topul celor mai increzatori in constructia europeana. Sa fie oare un sentiment care se stinge incet sau poate am inteles ca astazi este mai important sa muncesti, sa gandesti, sa te afirmi, adica sa-ti folosesti mai mult mintea decat sufletul.

      Ce inseamna sa fii membru in Uniunea Europeana? Ce importanta are sa fii o tara medie cu sperante mari intr-o Europa unita? Cat de mult conteaza daca esti mic sau mare in `conceptul` european? Ce s-a dorit a fi, ce este astazi si ce va fi in viitor Uniunea Europeana? Sunt intrebari la care voi incerca sa dau raspunsul,  in acest prim articol, dar si in urmatoarele.

 Peste 50 de ani de constructie europeana

        Conceptul de Europa unita este datat undeva inaintea aparitiei statelor nationale moderne. Dupa unii autori incercari de unificare a Europei dateaza inca din vremea Imperiului Roman, dar conceptul de unificare si de coexistenta pasnica a popoarelor din Europa incepe sa prinda contur din 1851 si sa continue pana in zilele noastre. Conceptul in sine este legat de doua cuvinte cu relevanta puternica `pace` si `putere`,  acestea fiind elementele dominante inca din 1951 cand Germania, Franta, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg semneaza Tratatul de la Paris, care creaza Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului. Urmeaza o perioada, peste jumatate de secol,  in care se adopta acte constitutive ale Europei unite(1957 – Tratatul de la Roma, 1965 – Tratatul de la Bruxelles, 1986 – Actul Unic European, 1992 – Tratatul de la Maastricht, 1997 – Tratatul de la Amsterdam, 2000 – Tratatul de la Nisa, 2007 – Tratul de la Lisabona) si in care alte 21 de state adera la Uniunea Europeana. In esenta aceasta este `simpla realizarea` a celor 27  de popoare ce poarta in suflet cetatenia europeana. Este un proces in continua derulare care contine ca elemente variabile timpul si spatiul, iar ca elemente constante cultura, traditia, toleranta, credinta, drepturi si obligatii, speranta, bunastarea si nu in ultimul rand puterea.  Cat de bine au conceput si construit Uniunea Europeana predecesorii nostri voi analiza in urmatorul articol si cu siguranta vom vedea si vom simti in urmatorii ani.

- va urma -